“Un proaspăt prizonier îşi petrece prima noapte în închisoare. Masa de seară era învăluită într-o tăcere sumbră până ce un prizonier s-a ridicat în picioare şi a strigat:
– Treizeci şi şapte!
Sala de mese a erupt într-un râs isteric. Un altul s-a ridicat şi a provocat hazul tuturor, spunând:
– O sută paisprezece!
– Ce se întamplă? l-a întrebat noul prizonier pe colegul lui de celulă.
– Păi, a răspuns acesta, biblioteca închisorii are o singură carte cu glume şi, cum toată lumea le-a învăţat pe de rost, tot ce trebuie să facem e să strigăm numărul glumei.
Nerăbdător să câştige favorurile noilor săi companioni, noul prizonier a împrumutat cartea şi a început să memoreze poantele. După două săptămâni s-a simţit stăpân pe sine şi s-a alăturat colegilor. La sfârşitul unei mese sumbre s-a ridicat şi a strigat:
– Nouăzeci şi şapte!
Urmă o tăcere de mormânt.
– Ce s-a întâmplat? i-a şoptit noul prizonier colegului de celulă.
– Ei bine, a venit răspunsul, ai ales o glumă bună, dar n-ai zis-o cum trebuie.”
Analog cu această scurtă povestire, foarte mulţi dintre noi deţinem informatii folositoare pe care, uneori, atunci când le împărtăşim cu alţii nu provoacă niciun fel de reacţie sau dimpotrivă, stârnesc emoţii negative ori plictiseală din cauza modului în care le relatăm.
Un profesor care are pretenţia ca elevii să înţeleagă ceea ce predă atâta timp cât o face într-un mod dezinteresat şi monoton de-a dreptul, nu va reuşi decât să instaleze tăcerea printre ceilalţi “prizonieri”. Un altul care abordează (de exemplu) şi discuţii libere pe baza lecţiei propriu-zise, în care interacţionează cu şcolarii, o să câştige mult mai multă atenţie şi interes din partea lor, astfel încât ora se va desfăşura mult mai armonios decât dacă ar preda mecanic.
Un blogger care (iarăşi, de exemplu) vrea să iasă în evidenţă cu cel mai recent articol publicat de el, însă subiectul abordat nu este detaliat şi înflorit, ca să zic aşa, ci se extinde pe doar 2-3 rânduri, nu va avea nici un fel de substanţă şi nu va atrage atenţia. Dar dacă dezvoltă puţin ideile principale, adaugă cateva figuri de stil, mai compară lucrul x cu obiectul y etc., va putea spera la un număr mai mare de cititori.
Asemenea situaţii pot fi foarte diverse. Am exemplificat doar două în speranţa că sunt de ajuns pentru ca voi să înţelegeţi ceea ce vreau să reliefez.
Ideea este că în multe din cazuri, când expunem ceva public, trebuie să adaptăm cumva informaţia la modul în care ceilalţi o vor pricepe mai bine.
But that’s just my opinion…