Tusea de canisă este una dintre cele mai frecvente afecțiuni respiratorii întâlnite la câini, mai ales în colectivități. Apare brusc, sperie stăpânii și poate părea mult mai gravă decât este în realitate. Câinele tușește sec, zgomotos, uneori ca și cum ar avea ceva blocat în gât. Episoadele se pot accentua la efort, emoție sau noaptea. Afecțiunea este extrem de contagioasă și se răspândește rapid acolo unde câinii intră în contact direct.
Adăposturile, pensiunile canine, expozițiile sau parcurile sunt medii ideale pentru transmitere. Deși, în majoritatea cazurilor, evoluția este ușoară, există situații în care pot apărea complicații. Puii, câinii vârstnici sau cei cu imunitate scăzută sunt mai vulnerabili. Tusea de canisă nu este o singură boală, ci un complex de infecții. Mai multe bacterii și virusuri pot fi implicate simultan. Din acest motiv, manifestările pot varia de la un câine la altul. Unii câini rămân activi și mănâncă normal, alții devin apatici.
Recunoașterea timpurie a simptomelor ajută enorm la gestionarea corectă. O abordare informată reduce panica și previne agravarea. Înțelegerea bolii oferă stăpânilor control, claritate și decizii mai bune, protejând sănătatea câinelui și a celor din jur, fără stres inutil sau reacții exagerate în situații comune, reale, de zi cu zi.
Ce este, de fapt, tusea de canisă și cum se transmite
Tusea de canisă este cunoscută medical ca traheobronșită infecțioasă canină. Nu vorbim despre o singură bacterie sau un singur virus. Este un sindrom produs de mai mulți agenți patogeni care atacă simultan căile respiratorii.
Cel mai des este implicată bacteria Bordetella bronchiseptica, asociată cu virusuri respiratorii. Combinația slăbește mucoasa traheală și declanșează reflexul de tuse. De aici apare sunetul specific, dur și persistent.
Transmiterea se face extrem de ușor. Este suficient ca un câine bolnav să tușească lângă alt câine. Picăturile eliminate în aer pot infecta rapid animalele din jur.
Contactul direct nu este singura cale de infectare. Bolurile de apă, jucăriile sau lesele pot deveni surse de contaminare. De aceea, focarele apar frecvent în spații comune.
Factorii care cresc riscul de îmbolnăvire includ:
- aglomerația de câini într-un spațiu mic
- ventilația slabă
- stresul
- schimbările bruște de temperatură
Un câine perfect sănătos se poate infecta în doar câteva zile. Perioada de incubație este, de regulă, între 3 și 10 zile. În acest interval, câinele poate transmite boala fără să aibă simptome evidente.
Cum se manifestă tusea de canisă la câini
Principalul simptom este tusea uscată, iritativă. Sunetul este adesea comparat cu un claxon sau cu un acces de înec. Mulți stăpâni cred inițial că animalul are ceva blocat în gât.
Tusea apare în episoade și poate fi declanșată de emoție sau mișcare. Plimbările, joaca sau simpla bucurie pot accentua crizele. Noaptea, simptomele pot deveni mai supărătoare.
Alte manifestări posibile includ:
- strănut
- secreții nazale ușoare
- ochi umezi
- febră ușoară
În formele ușoare, câinele rămâne activ și mănâncă normal. Starea generală este bună, în ciuda tusei persistente. Acesta este motivul pentru care mulți stăpâni amână vizita la veterinar.
În cazurile mai severe, pot apărea semne de apatie. Câinele doarme mai mult și își pierde pofta de mâncare. Respirația poate deveni mai dificilă.
Puii și câinii bătrâni pot dezvolta complicații pulmonare. Bronhopneumonia este cea mai serioasă dintre ele. De aceea, monitorizarea atentă este esențială.
Durata simptomelor variază. În medie, tusea de canisă poate dura între 7 și 21 de zile. Fără tratament sau repaus, episoadele se pot prelungi.
Diagnostic, tratament și ce poate face stăpânul acasă
Diagnosticul se pune, de cele mai multe ori, clinic. Medicul veterinar recunoaște rapid sunetul caracteristic al tusei. Investigațiile suplimentare sunt necesare doar în cazurile complicate.
Tratamentul depinde de severitatea simptomelor. În formele ușoare, se recomandă repaus și monitorizare. Câinele trebuie ferit de efort și de alți câini.
În formele moderate sau severe, medicul poate prescrie:
- antibiotice
- antitusive
- antiinflamatoare
- suplimente pentru imunitate
Este important ca tratamentul să fie respectat exact. Întreruperea prematură poate duce la recidive. Automedicația este contraindicată. Acasă, stăpânul poate ajuta prin măsuri simple. Aerul din încăpere trebuie să fie curat și ușor umidificat. Zgarda ar trebui înlocuită temporar cu ham.
Izolarea câinelui este esențială pentru a preveni răspândirea. Chiar dacă se simte bine, poate rămâne contagios câteva săptămâni. Socializarea se reia doar cu acordul medicului.
Hidratarea corectă ajută la calmarea mucoaselor. Apa proaspătă trebuie să fie mereu disponibilă. O alimentație ușor digerabilă susține refacerea.
Prevenție, vaccinare și semne de alarmă
Prevenția joacă un rol cheie în gestionarea tusei de canisă. Vaccinarea reduce semnificativ riscul de îmbolnăvire. Deși nu oferă protecție totală, scade severitatea simptomelor.
Vaccinul este recomandat mai ales câinilor care:
- merg frecvent la pensiuni canine
- participă la expoziții
- sunt sociali și ies des în parcuri
Igiena obiectelor personale este adesea ignorată. Bolurile, jucăriile și păturile trebuie curățate regulat. Acest obicei simplu limitează transmiterea.
Evitarea zonelor aglomerate în perioadele cu focare active este o decizie înțeleaptă. Stresul și frigul slăbesc imunitatea. Un câine obosit este mai vulnerabil.
Există semne care impun vizita urgentă la veterinar:
- febră persistentă
- dificultăți de respirație
- lipsa poftei de mâncare
- tuse care se agravează
Intervenția timpurie previne complicațiile. Cu cât tratamentul începe mai repede, cu atât recuperarea este mai rapidă. Ignorarea simptomelor poate transforma o afecțiune banală într-una serioasă.
Tusea de canisă este, în majoritatea cazurilor, o problemă gestionabilă și temporară. Cu informațiile potrivite, stăpânul poate reacționa calm și eficient. Observarea atentă, prevenția și colaborarea cu medicul veterinar fac diferența. Un câine îngrijit corect trece mai ușor peste boală și revine rapid la viața lui activă și echilibrată.